Cele mai şocante zece predicţii pe 2012

Ca în fiecare an, în această perioadă, Saxo Bank, banca daneză specializată în tranzacționări și investiții online, lansează Predicțiile Șocante. Printre cele mai puțin probabile amintim: Australia va intra în recesiune, acordul Basel III și regulamentele vor forța 50 de bănci centrale să fie naționalizate în Europa, iar acțiunile Apple vor scădea cu 50% față de valoarea de vârf a anului 2011.

În raportul “Predicții Șocante”, Saxo Bank se concentrează pe evenimente puțin probabil să aibă loc, dar care sunt mai posibile decât îi place pieței să creadă. Predicțiile nu sunt prognoze în adevăratul sens al cuvântului, dar sunt importante pentru investitori care ar trebui să le acorde o oarecare importanță. Oricare dintre ele s-ar întâmpla, ar avea un impact semnificativ asupra pieței.

Predicțiile Șocante ale Saxo Bank pentru 2012 sunt:

1. Acțiunile Apple Inc vor scădea cu 50 de procente față de vârful atins în 2011 

Apple se va confrunta în 2012 cu o concurență acerbă din partea competitorilor Google, Amazon, Microsoft/Nokia și Samsung pe câteva dintre cele mai competitive produse ale sale, dar mai ales pe iPhone și iPad. Apple nu va reuși să-și păstreze cota de piață de 55 de procente (de trei ori mai mare decât Android) și 66% pentru iOS, respectiv iPad.

2. UE declară “bank holiday” extinsă în 2012

Tratatul UE din acest decembrie se dovedește insuficient pentru a rezolva criza de finanțare a Uniunii – în special pe cea din Italia – iar criza datoriilor UE se va întoarce să se răzbune pe la mijlocul anului viitor. Drept răspuns, piețele de acțiuni vor reacționa și vor scădea cu 25% în cazul plasamentelor short, punând politicienii în situația de a declara o “bank holiday” extinsă, închizând toate piețele exchange și băncile pentru o săptămână, sau chiar mai mult.

3. Un candidat încă neanunțat va ajunge la Casa Albă

În 1992, miliardarul texan Ross Perot a reușit să profite de recesiunea economică și de dezgustul populației față de clasa politică americană și a obținut 18,9% din voturi. Au trecut trei ani cu Obama și constatăm că puține s-au schimbat. A crescut însă sentimentul deziluziei față de întreg sistemul politic american, ceea ce face să existe un context mai benefic ca niciodată pentru un al treilea candidat. Cineva cu un program solid orientat către schimbări reale ar putea apărea la începutul anului și ar putea obține președinția în noiembrie 2012, în ceea ce s-ar putea numi cele mai importante alegeri din istoria SUA, adunând 38% din votul popular.

4. Australia intră în recesiune

Efectele valului gigantic de încetinire economică în zona Asia-Pacific se văd astăzi și în Vest, împing alte state în recesiune. Dacă era o țară dependentă de bunăstarea Chinei, acea țară este Australia, cu puternica ei dependență de minerit și resurse naturale. Și, cum cererea adresată Chinei pe aceste ramuri industriale s-a diminuat, Australia este împinsă către recesiune, recesiune care va fi exacerbată de crahul imobiliar care se va produce și acolo în sfârșit, la cinci ani față de restul lumii civilizate.

5. Acordurile Basel III și regulamentele vor provoca naționalizarea a 50 de bănci centrale

De îndată ce vom intra în 2012, presiunea asupra sistemelor bancare va crește pe măsură ce noile cereri de capital se vor înmulți rapid, iar noile regulamente vor cere băncilor să reducă repede leverage-ul. Asta va crea niște vânzări spectaculoase de asseturi bancare pe piață, de vreme ce numărăm cumpărătorii pe degete. O posibilă înghețare a pieței interbancare europene îi va forța pe cei care economisesc să intre în vrie și să facă retrageri masive. Peste 50 de bănci centrale vor ajunge în contabilitatea guvernamentală, iar câteva cunoscute bănci comerciale vor înceta să existe.   

6.Suedia și Norvegia vor deveni noul paradis bancar, înlocuind Elveția

Așa cum am văzut în cazul Elveției, să devii un paradis bancar într-o lume a băncilor centrale aflate în cădere poate crea multe riscuri economiei naționale respective. Piețele de capital ale statelor despre care vorbim sunt incomparabil mai mici decât ale Elveției, însă elvețienii și devalorizează agresiv moneda națională, iar administratorii fondurilor își caută noi “paradisuri”. Investițiile în obligațiunile emise de guvernele celor două țări le-au făcut atât de populare încât dobânzile pe 10 ani sunt cu 100 de puncte bază sub clasicele obligațiuni de stat emise de Germania.

7. Banca Centrală Elvețiană câștigă și propulsează EURCHF la 1,50

Insistența cu care Elveția luptă împotriva aprecierii propriei monede va continua să dea rezultate în 2012. Cu indicii fundamentali elvețieni – în special cei legați de exporturi – în suferință în 2012 mai ales din cauza întăririi francului în trecut, Banca Centrală Elvețiană și guvernul elvețian vor mai îndura ceva pentru a preveni pagube colaterale și mai mari și vor introduce extensii ale actualelor programe, poate chiar și dobânzi negative pentru a împiedica “evaporarea” capitalului din Elveția și a duce EURCHF la un maxim de 1,50 în 2012.

8. USDCNY crește 10 procente, la 7,00

Pe măsură ce se diminuează veniturile din orașele fantomă cu milioane de locuitori ale Chinei, iar exportatorii se luptă cu marginile de profit infime odată cu creșterea monedei naționale chineze, această țară este în pragul unei “recesiuni”, ceea ce înseamnă creștere economică de 5-6%. Politicienii de la Beijing vor să-I salveze pe exportatori permițând CNY să scadă în fața dolarului american – ancorat în propria zonă de siguranță, în pofida unei încetiniri a economiei globale și a unei crize a datoriilor în plină desfășurare în Europa – aducând raportul la 7,00, deci o creștere cu 10 procente.

9. Indexul Dry crește cu 100 procente

Prețurile scăzute ale țițeiului în 2012 ar putea duce la creșterea indicelui baltic Dry, odată cu scăderea costurilor de operare. Ne așteptăm ca Brazilia și Australia să-și extindă rețeaua de furnizori de minereu de fier, ducând la o scădere a prețurilor și mai pronunțată și, în consecință, la importuri crescute din China pentru a-și satisface insațiabila producție industrială. Vom avea, așadar, o cerere explozivă de minereu de fier.

10. Prețul grâului se va dubla în 2012

Prețul grâului CBOT se va dubla în 2012 după ce, în 2011, vom înregistra cele mai proaste recolte. Cu 7 miliarde de suflete care trebuie hrănite pe Pământ și tiparnițele de bani la capacitate maximă, vremea nefavorabilă în toată lumea a transformat anul acesta într-unul teribil pentru agricultură. În special grâul va avea de suferit, mai ales din cauza investițiilor speculative care vor duce prețul undeva către cea mai ridicată poziție înregistrată în 2008.

Steen Jakobsen, Chief Economist la Saxo Bank, comentează:  ”Predicțiile Șocante au fost pregătite în spiritul încurajării investitorilor să gândească outside the box și să se pregătească pentru evenimente surprinzătoare. A gândi outside the box este rareori un exercițiu confortabil, dar la fel de neplăcut este să te trezești cu o surpriză urâtă pentru care nu erai pregătit deloc. Dacă se vor adeveri câteva dintre ele, 2012 va deveni un an de cotitură.

Ne dorim să nu avem dreptate în judecățile noastre negative, însă asta se va întâmpla numai dacă se va schimba ceva în paradigma manipulată de guverne și băncile centrale.”

sursa: www.forbes.ro

Cover Story: 20 de porunci pentru investitori

Dacă te întrebi cumva ce ar fi mai bine de făcut, din punct de vedere investiţional, ţine cont de câteva reguli, doar vreo 20!

Este posibil ca, pe unele dintre acestea, să le fi aplicat deja, din când în când. Dar anul 2012 va inaugura o perioadă diferită de ceea ce a cunoscut omenirea până acum - economic, în primul rând.

Cele 20 de „porunci"

Strategiile de plasamente, fie la nivel personal, fie la nivel de firmă, vor trebui categoric redefinite. „Forbes România" a identificat cel puţin 20 de principii pe care ar trebui să le aplici. Investeşte diversificat, în instrumentele pe care le înţelegi şi renunţă la principiile din trecut.

Alege să te sfătuieşti cu cineva şi, în orice caz, economiseşte înainte de a te împrumuta. Pentru acest lucru, planifică-ţi cheltuielile în funcţie de venituri, alege momentul oportun şi nu te aventura pe terenuri necunoscute (vezi valutele Asiei).

În imobiliare, ţine aproape de retaileri şi stabileşte preţuri realiste în funcţie de potenţialul terenului. În artă, investeşte cu emoţie, dar cumpără cu acte, iar dacă eşti colecţionar ghidează-te după principii clare. Este la fel de important, oricât de mult te-ar pasiona un domeniu, să nu te aventurezi în zone ce îţi sunt complet străine.

În business, concentrea­ză-te numai pe afacere, alegând corect sursa de venit, iar pe piaţa de capital profită de volatilitate, cumpără şi păstrează pe propria răspundere. Fii atent şi la politicieni, acordă atenţie costurilor, dar nu face din asta o obsesie. În fine, investeşte şi pe termen lung, redefineşte, repoziţionează şi regândeşte strategiile de investiţii.

1. INVESTITORI, REINVENTAŢI-VĂ!

Indiferent de ceea ce credeți despre criză – că este în V, în W, că ne aflăm la mijlocul ei sau spre final –, un lucru este foarte clar: perioada prin care trece omenirea acum este unică și nu are nicio legătură cu trecutul. Prin urmare, nici nu au fost găsite soluțiile-miracol prin care să fie depășită cu bine această perioadă. „Practic, vorbim despre soluțiile clasice care nu mai au acum niciun fel de aplicabilitate“, explică Radu Crăciun, analist economic și director de investiții la compania olandeză Eureko Fond de Pensii.

Din punct de vedere investițional, lucrurile sunt și mai complicate, pentru că în deciziile finale de plasament, dacă acest lucru nu s-a întâmplat deja în anul ce se încheie acum, categoric este nevoie de o regândire a strategiilor pentru 2012. Cum se explică însă necesitatea resetării mentalității investitorilor? Simplu: prin faptul că lumea se află în pragul unor schimbări de proporții, demografice, politice și economice.

„Să ne uităm numai la faptul că popoarele îmbătrânesc și generația tânără are o pondere din ce în ce mai mică în totalul populației globului“, argumentează Crăciun. Problema demografică reprezintă doza de unicitate a acestei crize. Ceea ce va însemna că, în viitorul nu foarte îndepărtat, sistemele de protecție socială vor intra sub o presiune de finanțare, peste tot în lume. Este, de altfel, ceea ce se observă deja în România, unde statisticile arată, de ani buni, că o persoană activă susține patru persoane pensionate. Presiunile pe bugetul de pensii al statului a fost atât de mare, încât România a fost nevoită ca o bună parte din banii proveniți din împrumuturile de la FMI să fie direcționate spre plata pensiilor.

Pentru viitor, Crăciun vede două scenarii, ambele la fel de triste. Primul: statele vor reduce masiv cheltuielile sociale pentru a reechilibra bugetele naționale, ceea ce se va reflecta în nivelul de trai general, care va scădea.

Consecința nefastă pentru piețele bursiere este evidentă: deținătorii unor active financiare pe bursă le vor vinde, tocmai pentru a-și asigura același nivel de trai, iar pe vânzări masive, adică ofertă mare în piață, prețurile scad. Ca atare, „valorificarea activelor nu se va mai face la prețurile așteptate la momentul investiției în sine, dar va aduce lichidități celor care au nevoie“, explică Radu Crăciun. Mișcarea va fi benefică pentru posesorii tineri de lichidități, care vor putea achiziționa la prețuri mici.

Al doilea: statele cu populație bătrână vor deschide granițele pentru imigranții din țările cu populație tânără. Dar dacă implicațiile economice ar fi, până la un punct, benefice – forță de muncă proaspătă, pe salarii mai mici, creștere a consumului etc. –, în plan social ar apărea probleme de cultură, civilizație și religie care, la rândul lor, trebuie rezolvate. „Până nu demult, era aproape de neconceput să te uiți la asemenea aspecte atunci când analizai varianta unor investiții“, explică analistul Eureko.

Dacă iei în calcul doar aspectul crizei demografice, este de înțeles, de exemplu, de ce obligațiunile emise de un stat care nu își va rezolva problema demografică, pe al cărui buget de pensii va apărea o presiune foarte mare la un moment dat, nu vor putea fi la fel de bine cotate pe piața obligațiunilor, iar investitorii vor fi reticenți. Este vorba de capacitatea acelui stat de a avea o economie performantă, pe termen lung, astfel încât să poată răscumpăra obligațiunile emise, la termenul și în cuantumul stabilit.

Radu Crăciun amintește încă un amănunt esențial, care ține tot de demografie: structura vârstelor în diferite zone ale lumii va direcționa, practic, capitalul mondial. „Vor fi favorizate țările cu populație tânără, ale căror resurse umane vor asigura creșterea economică pe termen lung“, spune Crăciun. Un alt factor important de care va trebui să țină cont un investitor de „școală nouă“ (a se citi de criză) este cel politic – „sursă a unor evoluții impredictibile în viitor“, după cum apreciază Radu Crăciun.

Actuala clasă de guvernanți, la nivel mondial, este prizonieră a unei crize de sistem politic, adaugă acesta, care va pune presiuni suplimentare pe bugete și economii.  Prin urmare, ideea că obligațiunile sunt cele mai sigure investiții nu-și mai găsește corespondent în realitate, de unde sugestia pentru investitori: fiți atenți și selectivi! Pariul piețelor pare a fi acum cel pe resursele naturale, convenționale sau alternative. Or, spune Crăciun, dacă la un moment dat apare necesitatea acută pentru un stat care dispune de asemenea resurse să-și finanțeze un buget deficitar, autoritățile respective ar putea opera o naționalizare a resurselor. Prin urmare, ceea ce părea că, pe termen lung, va aduce lichidități oricând – acțiuni ale marilor companii de extracție din lume, de exemplu – se va dovedi, într-un moment critic, că a fost un plasament neinspirat. Doar pentru că nimeni nu a luat în calcul măsurile politice extreme care ar putea fi luate, în anumite circumstanțe. 

Ce este de făcut, de fapt, în asemenea circumstanțe, complet diferite față de perioadele anterioare? Schimbărea mentalității și a abordării, ca investitori, este esențială, spune Crăciun. „Șterge din minte principiile pe care le aplicai în trecut“, adaugă el. Diversifică, informează-te și implică-te doar pe segmente pe care le stăpânești foarte bine sunt cele trei principii minimale care ar trebui aplicate. Radu Crăciun spune că este esențial să înțelegi foarte bine varianta investițională pentru care ai optat.

Schimbare de macaz: Economiile emergente vor importa mai mult decât cele bogate în 2012

Un antreprenor englez din anii 1850 a rămas în istorie spunând că „dacă ar putea adăuga câte un centimetru de material la cămaşa fiecărui chinez, morile din Lancashire ar putea fi ţinute ocupate timp de o generaţie“.

Din păcate, acele mori au rămas pradă ruginii, dar în anii care urmează vânzările către China şi către alte pieţe emergente de pe glob se aşteaptă să ţină multe firme din Vest ocupate pentru mulţi ani de acum încolo. În 2012, va fi atinsă o nouă bornă importantă când pieţele emergente vor importa mai multe bunuri şi servicii decât toate economiile bogate la un loc. Aceasta este o schimbare dramatică faţă de anul 2000, când acestea nu importau nici jumătate din cât importau ţările bogate. Legiuitorii speră ca dezvoltarea rapidă a puterii de cumpărare din ţările în curs de dezvoltare să salte profiturile companiilor din economiile bogate pentru următorii ani. 

sursa: http://www.capital.ro

Aurul poate ajunge la 2.200 dolari/uncie in 2012

Criza datoriilor suverane va continua sa nelinisteasca pietele financiare, sporind cererea de aur, care s-ar putea inscrie intr-o adevarata cursa impotriva cronometrului pentru stabilirea de noi recorduri valorice, citeaza Bloomberg opinia prognoza expertilor bancii Morgan Stanley. „Exista mai sanse ca aurul sa stabileasca alte recorduri istorice”, a spus, in acest sens, Peter Richardson, analist pe piata metalelor. „Aurul poate urca la 2.200 dolari/uncie in prima jumatate a anului viitor”, a concretizat el.
Vorbind la modul general, pretul la metalul galben creste deja de 11 ani consecutiv, cu mici pauze, pentru ca investitorii cauta active sigure pentru protejarea tranzactiilor lor, care sa nu depinda de cursul valutar sau de inflatie. In plus, bancile centrale din numeroase state continua sa-si sporeasca rezervele de aur – anul acesta au fost cumparate 220 de tone. Iar, potrivit World Gold Council, numai investitiile Chinei in metal galben au progresat in trimestrul al doilea cu 44%, la 53 de tone, iar cele ale Indiei cu 78%, la 108,5 tone.
Luna septembrie s-a dovedit cea mai proasta pentru aur din ultimii trei ani – cotatiile lui au scazut cu 11% pe fondul aprecierii dolarului american cu 6% fata de cosul valutar mondial.

Tezaurul de la Moscova şi aurul de la Roşia Montană

De la Răsărit ne vin, de obicei, veşti proaste: că se scumpesc gazele, că să ne luăm gândul de la Tezaur, că Basarabia nu e treaba noastră… Dar iată că uneori îşi mai face locul şi câte-o veste bună, aşa cum s-a întâmplat zilele trecute cu papirusul de la Mangalia.
După jumătate de veac de tăcere, Rusia ne-a returnat cel mai vechi papirus din Europa, descoperit la Mangalia în 1959. În plină dominaţie sovietică, documentul a fost trimis la Moscova “pentru restaurare şi conservare”. Urmele sale au fost pierdute pentru multă vreme. Luni, 22 august 2011, artefactul a fost repatriat, intrând în patrimoniul Muzeului de Arheologie “Callatis” din Mangalia.
Simbolic, operaţiunea de predare-primire ar fi trebuit să se desfăşoare o zi mai târziu, pe 23 august, marcând o altfel de întoarcere a armelor în relaţiile româno-ruse: de la neîncredere, abuz şi dictat la normalitate, corectitudine şi respect. România a plătit scump încrederea pe care a avut-o în Moscova de-a lungul timpului. Recentul gest al Rusiei este un mic pas spre vindecarea unor răni ale trecutului. Dar pentru eliminarea unor suspiciuni istorice e nevoie de gesturi consistente. Şi gândul ne fuge, inevitabil, la Tezaurul românesc de la Moscova.
De peste 90 de ani, Rusia (moştenitoarea Uniunii Sovietice) ne datorează o comoară uriaşă: circa 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice şi 2,4 tone de lingouri), evaluate în prezent la peste trei miliarde de euro. Tezaurul a fost transportat de la Iaşi la Moscova în timpul primului război mondial, în baza unor garanţii ferme date de Rusia ţaristă. Rostul acestei evacuări era punerea la adăpost a rezervelor de aur, a unor documente importante şi a altor valori, în faţa ameninţării trupelor germane. Refugiat la Iaşi, Guvernul condus de Ion I. C. Brătianu a predat Rusiei, în 1917, comoara încărcată într-un tren cu 20 de vagoane. Tragedie, însă: câteva luni mai târziu, bolşevicii au preluat puterea în Rusia, “uitând” de obligaţiile faţă de România.
În cei 94 de ani scurşi de atunci, României i-au fost restituite mici părţi din tezaur, în trei etape (în 1935, 1956 şi 2008), ultima fiind de-a dreptul simbolică: 12 monede de aur, în greutate totală de 77,09 grame. Până la 93,4 tone e cale lungă!
Ar fi timpul ca Rusia să arate că regretă abuzurile trecutului, punând capăt acestui jaf istoric. Pentru cea mai întinsă ţară din lume, posesoarea unor imense bogăţii ale subsolului, 93,4 tone de aur sau trei miliarde de euro nu reprezintă mare lucru. Dar pentru Rusia secolului XXI şi pentru nevoia ei de a se distanţa de trecutul sovietic, restituirea integrală a Tezaurului românesc ar fi un gest istoric.
Atenţie, însă! În timp ce ne ciondănim cu Moscova pentru cele 93,4 tone de aur antebelic, suntem pe cale să pierdem o cantitate chiar mai mare “graţie” contemporanilor noştri, care nu sunt nici ruşi, nici nemţi sau turci, ci români get-beget. Miza este proiectul Roşia Montană, unde jaful îl poate depăşi în dimensiuni pe cel al Tezaurului din 1917.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a anunţat că, după ştiinţa sa, la Roşia Montană se află 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. La o redevenţă de doar 4% (o ticăloşie!), statului român îi vor reveni gratis 12 tone de aur din cele 300 aflate în zăcământ. Contractul este atât de păgubos, încât pe baza comorii de la Roşia Montană se vor îmbogăţi alţii.
Băsescu spune că, urmare a acestei exploatări, rezerva de aur a României ar trebui să crească de la 103 tone (cât e acum) la cel puţin 200 de tone. OK, problema e că pentru diferenţa de 100 de tone vom plăti bani grei! Statul român va cumpăra cu miliarde de euro o bogăţie care îi aparţinea, dar pe care a înstrăinat-o cu o nonşalanţă criminală.
“Mulţumită” prietenilor de la Moscova şi patrioţilor de la Bucureşti, două versuri sunt mai actuale ca oricând: Munţii noştri aur poartă / Noi cerşim din poartă-n poartă.

Sa plecam inca o data la  urechea la Eminescu:

    Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
    Sa ajung-a fi stapâna si pe tara si pe noi!
    Tot ce-n tarile vecine e smintit si stârpitura,
    Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natura,
    Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,
    Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,     
     Incât fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
    Bâlbâiti cu gura strâmba sunt stapânii astei natii!

Germania abandonează Euro

Franța nu se mai poate susține nici măcar pe ea însăși și enormele ei subvenții agricole. Franța și Italia sunt cele mai socialiste tari, din socialista Uniune Europeana: iar criza a arătat clar, că socialism egal faliment.
(A, da: chiar mai socialista decât ele, este România. Dar soarta României, regret sa va spun, e o cantitate neglijabila).

Publicul francez a înghețat de frica, când a auzit doua zvonuri: ca Franța își va pierde si ea ratingul de țară AAA, si că banca Societe Generale e in faliment. Zvonurile au fost infirmate oficial, dar francezii spun ca realitatea e alta decât in declarațiile oficiale.
Germania ține singură în spate economia europeană.
La asta s-a ajuns. Iar germanilor nu le convine:

• 86% din germani considera ca euro este un risc.
• 71% au îndoieli legate de orice moneda comuna.
• 56% spun ca euro le-a produs chiar pagube economice .

Iar cancelarul Angela Merkel va face ce este in interesul germanilor. De fapt, nici daca ar vrea, germanii n-ar putea sa tina in viața o uniune monetara ai cărei membri fac tot posibilul sa o distrugă, prin cheltuieli sociale demente si rupte de realitate.
Gândiți-va la Titanic: cum sa ia Germania în barca ei de salvare niște pasageri isterici, care dansează si tipa, in timp ce barca se clatină din ce in ce mai tare? Mai bine ii arunca in ocean si ii lasă sa se descurce singuri. Scapă cine poate!
O uniune monetară nu poate supraviețui fără o uniune fiscală.
Povestea asta cu democrația internaționala si cu drepturile egale ale tarilor din UE, a fost la fel de stupida ca si povestea cu democrația interna. Adică unii muncesc ca fraierii, se zbat sa tina in spate economia si moneda, iar alții stau cu burta la soare, dau la pește si se plâng ca au prea puține drepturi. In realitate n-ar trebui sa aibă deloc! (vezi articolul Fără drept de vot pentru cerșetori!).
Ce e valabil pentru oameni, e valabil si pentru tari. Ești sărac? Ai nevoie ajutor economic? Atunci renunți la orice drept de decizie. Ministrul de Finanțe german, Wolfgang Schauble, a spus deschis, acum vreo 3 săptămâni: daca tarile slabe vor sa fie salvate, trebuie sa renunțe la suveranitatea lor. Imbecilii s-au indignat, dar era singura soluție logica. Nu poți sa susții o moneda, daca nu controlezi si economia in care funcționează moneda respectiva.
Personal îmi place mai mult Deutschland uber alles decât Deșteapta-te române, și aș susține oricând un guvern de dreapta, dur si pro-german. Cred ca României i-ar fi mai bine colonie, decât i-a fost ca țara independenta.
Dar naționaliștii pot sa fie liniștiți: după furtuna economica din ultimele 7 zile, asta nu se va mai întâmpla. Germania a fost lovita peste așteptări, și si-a pierdut orice interes in soarta Europei. Acum o mai interesează doar soarta ei.
Moartea euro, un secret public.
Un deputat francez, Jacques Myard, declara joi la BBC: “Nu trebuie confundata Europa cu euro. Europa va exista mult timp după moartea euro”. Asta arata ca in Parlamentul francez se discuta pe față despre dispariția monedei euro si ca francezii încearcă sa salveze ce se mai poate: uniunea politica. Mă îndoiesc ca vor reuși.
Moare euro…dar când?
Deja au apărut diverse date în presa europeană. Dispariția euro s-ar putea petrece destul de repede: in septembrie. Germania ar putea amâna momentul cu o ultima tentativa de salvare, dar la ce bun? Orice încercare de acest gen costa bani: păi de ce sa-i cheltuiești, când grecii rămân la fel de puturoși, românii la fel de hoți, italienii la fel de neserioși, francezii la fel de aiuriți?
Încă nu s-au saturat oamenii de statul social?
Tot mai vor drepturi, mai vor protecție sociala? Nici o problemă: bagă-i câțiva ani cu nasul in mizeria socialista. In foame, șomaj, violente de strada, jafuri. Si or sa ceara chiar ei ordine si disciplină. Daily Mail scria azi despre revoltele din Marea Britanie: ani de dogme liberale au produs o generație de puștani amorali, analfabeți, brutali și dependenți de ajutorul social. Așa că lasă-i sa simtă gustul sângelui: or sa voteze un regim de dreapta cu amândouă mâinile. Ba chiar or sa calce ei singuri in picioare pe oricine se va mai împotrivi. Hehehe…
sursa: http://www.standard.ro/

S-a votat revenirea de facto la etalonul aur

Aurul a depăşeşit pentru prima oară nivelul de 1.910 dolari/uncie, scrie Bloomberg. Doar în cursul lunii august, preţul metalului galben s-a majorat cu aproape 17%, iar de la începutul acestui an, creşterea de valoare a fost de 34%. Este al unsprezecelea an la rând de scumpire a aurului.

 

Foarte interesantă remarca unui analist: „Cotaţia aurului a continuat să avanseze chiar şi în condiţiile unei relative aprecieri a dolarului american şi a depăşit semnificativ creşterile de valoare ale titlurilor de stat americane şi ale altor active de refugiu. Pentru mine, toate acestea înseamnă că scumpirea aurului are de a face mai mult decât orice cu dorinţa oamenilor de a conserva puterea reală de cumpărare a averii lor”.

 

Aurul domină chiar şi bursele, scrie Wall Street Journal, într-un articol în care ştirea este aceea că un fond de investiţii listat la bursă (Exchange-Traded Fund - ETF), specializat în plasamente în metal preţios, a devenit cel mai mare din categoria sa, ajungând la active de 77,5 miliarde dolari, după ce a crescut cu 1,2 miliarde dolari într-o singură zi. Participanţii la fond sunt investitori de toate categoriile, de la persoane fizice la mari fonduri de hedging, cum ar fi cel controlat de faimosul John Paulson, care a făcut profituri de miliarde de dolari pariind împotriva obligaţiunilor ipotecare americane „toxice” în perioada primei crize financiare din 2007 – 2008.

 

Les Echos ne detaliază unul dintre motivele principale pentru care întreaga omenire pare să-şi pună la adăpost averea în aur: injecţiile masive de lichiditate operate de marile bănci centrale ale lumii, care, în timp, erodează puterea de cumpărare a banilor de hârtie. Aflăm astfel că achiziţiile de obligaţiuni suverane ale Băncii Centrale Europene (BCE) au depăşit valoarea de 110 miliarde euro, scopul principal al acestor achiziţii fiind, în prezent, reducerea dobânzilor cerute de investitori pentru titluri de stat spaniole şi italiene.

 

Un alt semn că industria banilor de hârtie e în suferinţă ne parvine dinFinancial Times, care ne anunţă că gigantul bancar elveţian UBS are de gând să suprime un număr de 3.500 de locuri de muncă. Concedierile vor afecta în special divizia de investment banking şi trading a UBS, adică acele departamente care nu au deloc de a face cu activitatea bancară clasică, aceea de preluare de depozite de la clienţi şi de creditare a întreprinderilor şi consumatorilor.  

 

În fine, unul dintre cele mai prestigioase bloguri specializate în analiza pieţelor financiare, Seekinghalpha.com, se întreabă ce ar putea pune capăt actualului trend puternic ascendent al aurului. Pe termen scurt, ar putea fi vorba fie de anumite măsuri de reglementare, cum ar fi cerinţe mai mari de colateral la tranzacţionarea de contracte futures, fie de o criză majoră de lichiditate precum cea de la episodul Lehman Brothers din 2008, când investitorii au vândut inclusiv aur pentru a face rost de cash. Pe termen lung, însă, aurul ar putea fi stopat din ascensiunea sa către cotaţia de 2.000 dolari/uncie doar de factori profund improbabili, din păcate: renunţarea de către SUA la politica de devalorizare a dolarului, prudenţa fiscală şi monetară sau o creştere economică consistentă, însoţită însă şi de o stabilitate a preţurilor.  

sursa: www.sfin.ro .

Francul elvețian s-a apreciat azi puternic față de moneda națională și a ajuns la maximum istoric de 4,0221 de lei.

Cu cât liderii mondiali nu găsesc o cale adecvată de a se adresa problemelor economice din Europa şi SUA, investitorii îşi găsesc tot mai mult refugiu, pe lângă aur, şi în francul elveţian, care atinge astfel maxim după maxim. Toate aceste mişcări violente îi lovesc din plin, prin ricoşeu, şi pe românii cu credite în franci elveţieni.
Deşi banca centrală a Elveţiei a făcut o mutare-şoc, anunţând că va adopta o dobândă de interveţie cât mai aproape de zero şi va pompa lichiditate în piaţă pentru a stopa aprecierile implacabile ale francului elveţian, iar anunţul părea că va duce moneda elveţiană pe tobogan, acesta a revenit pe creştere puternică.
Francul elveţian: un pericol pentru economia Elveţiei?

 

Francul 'este de departe supraevaluat', afirmă Claude Maurer, economist la Credit Suisse. Potrivit acestuia, diferenţa de dobânzi dintre Elveţia şi Uniunea Europeană le provoacă investitorilor pierderi de aproape 1,5% din venituri pe an, 'doar pentru a fi siguri că banii lor sunt plasaţi în siguranţă' în Confederaţie.

'Singurul motiv real pentru cumpărarea de franci elveţieni este aversiunea la risc', adaugă acesta.

Acest fenomen, amplificat de criza datoriei publice şi de temerile legate de conjunctura mondială, a dus la creşterea inevitabilă a francului. De la începutul anului, moneda elveţiană a urcat cu 13% faţă de euro şi cu 18% faţă de dolar.

Potrivit lui Jan-Egbert Sturm, directorul Institutului de Cercetare Economică KOF, investitorii îşi plasează banii în franci elveţieni, deoarece celelalte devize 'riscă pur şi simplu o incapacitate (de plată a datoriei publice) într-un fel saul altul'.

Forţa francului riscă, mai devreme sau mai târziu, să dăuneze economiei elveţiene.

Pe măsură de francul urcă, competitivitatea exportatorilor elveţieni scade. Majoritatea firmelor elveţiene au publicat deja bilanţuri trimestriale afectate de scumpirea francului.

Știi ce fac elvețienii cu francii tăi?

Ești supărat că ți-a crescut rata la creditul în franci elvețieni? La fel sunt și mulți dintre elvețieni. Exportatorii se plâng de scăderea încasărilor, băncile trebuie să dea afară mii de angajați pentru a rămâne pe profit iar dobânzile sunt pe punctul de-a trece pe minus.
Există însă și elvețieni fericiți. De exemplu, cei care lucrează în străinătate. De exemplu, un angajat trimis în 2007 să muncească în străinătate pentru un salariu de 10.000 de franci.
În Uniunea Europeană, își schimba banii atunci pentru 6.000 de euro. Acum ia 8700, deci o creștere de aproape 50%.

 

În SUA, primea 7.700 de dolari. Acum are 12.300, adică i-a crescut salariul cu 60%.
În România lua 18.000 de lei. Acum, veniturile lui s-au dublat la 36.000 de lei.
Totuși, până și elvețienii care muncesc în străinătate sunt relativ puțini raportat la populația totală și nu pot compensa pierderile celor care au rămas acasă. Însă companiile pot. După doi ani de suferințe, firmele elvețiene au descoperit că există și părți bune ale unei monede apreciate – pot cumpăra mult mai ieftin companii străine, scrie WSJ.
Cel mai recent exemplu este achiziția companiei americane Arch Chemicals de către elvețienii de la Lonza Group AG, pentru 1,2 miliarde de dolari. Achiziția i-a costat pe elvețieni doar un miliard de franci. La cursul de acum patru ani, ar fi plătit 1,6 miliarde.
De acum, există două scenarii:
Fie francul își reia deprecierea, închizând fereastra de oportunitate pentru achiziții, spre bucuria împrumutaților din România, Ungaria sau Polonia.
Fie continuă să se aprecieze, caz în care companiile elvețiene vor cumpăra atât de multe companii străine încât la un moment dat vor prefera să se mute de tot.
Cea din urmă pare o situație în care ambele părți câștigă: noi cu munca, ei cu capitalul.

De ce se întăreşte leul?

Leul a mai „spart” astăzi un prag pe piaţa valutară: 4,1 lei pentru un Euro. La oficial, preţul a fost de 4,1260 de lei. Este cel mai bun nivel de anul acesta şi probabil cel mai bun nivel din ultimele 3 trimestre. În condiţiile în care România înregistrează o creştere economică debilă (în trimestrul IV faţă de trimestrul III), de numai 0,1%, apare întrebarea legitimă: de ce se întăreşte leul.

În primul rând: cât de mult se întăreşte? Euro era mai scump cu 3,5% faţă de leu la începutul anului, iar dolarul era mai scump cu 10,3% faţă de leu în prima zi de tranzacţionare a anului. Sigur că deprecierea dolarului pe plan internaţional nu este vreun efect al politicii monetare naţionale, dar întărirea faţă de EURO este suma mai multor motive. S-a mai întâmplat. Am scris despre asta în 18 ianuarie 2010. Deşi a trecut mai bine de un an, din cele 6+1 motive enumerate atunci, aproape toate se menţin. Reiau articolul din 18 ianuarie 2010 şi voi reveni cu precizări, dacă veţi simţi nevoia.

Ţineți minte! O valută nu trebuie să fie neapărat bună pentru a se întări. Este suficient să fie mai puțin rea decât alternativele. Ori, în debutul lui 2010, leul este probabil cea mai puțin rea valută din regiune. Atenție, pe termen scurt.

Leul este mai puțin rău decât forintul (este bonificat mai bine), din punct de vedere al dobânzilor, categoric leul este mai puțin rău decât coroana cehă (dobânda acolo este de 1% și dă apă la moară celor care spun că este rentabil să te împrumuți în coroane cehe și să plasezi în lei – și așa este). Și față de zlot, din perspectiva dobânzilor, leul este mult mai puțin rău (după toate standardele 7,5% este mai mare decât 3,5% – rata de dobândă cheie din Polonia)
Motivele pentru care leul se poate întări se regăsesc mai jos. Poate fi unul, pot fi mai multe, pot fi toate.
Primul motiv : din perspectiva dobânzilor, leul este cea mai puțin rea valută din regiune. Parlamentul a trecut bugetul guvernului (din punctul meu de vedere un buget șchiop). Dacă FMI va privi cu un singur ochi și cu flexibilitate maximă bugetul, va da după jumătatea lui februarie 2,3 miliarde de EURO României (tranșele 3 și 4). Tranșele 3 și 4 trag încă un miliard de la Uniunea Europeană. Stabilitatea pe termen foarte scurt, este asigurată. De ce să nu pariezi pe termen scurt pe leu? Doar are cea mai ridicată rată de dobândă din Uniunea Europeană.
Al doilea motiv : după ce vin tranșele 3, 4 și miliardul de la UE, în total 3,3 miliarde EURO, o parte din bani merg direct la guvern, pentru acoperirea deficitului. Banii sunt vânduți băncii naționale, la un curs special (dar care, categoric nu poate ignora tendința pieței). Așadar, apar perspective suplimentare pentru întărirea leului – acesta este al doilea motiv.
Exemplu : Dacă ați avea 100.000 de Euro, nu ați fi tentați să îi vindeți, să spunem acum, la prețul de 4,1 lei, cei 410.000 lei rezultați să îi plasați la un randament anual de 8,5% pentru 30 de zile, iar peste 30 de zile să încasați dobânda de 8,5%/12 și să răscumpărați suta de mii de EURO plătind doar 400.000 de lei? Este o ingineria financiară care s-a mai făcut în România, la greu de prin 2004 până acum. Cei 2,5% câștigați din diferența de curs, într-o lună, sunt echivalentul unui randament anual de  30%, la care se adaugă dobânda. În ce țară a Uniunii Europene mai reușiți să aveți randament anual, sigur, de peste 30%. În afară de România, nu văd un alt stat. Nici măcar în Bulgaria. Problema e că astfel de invesiții nu atrag nici Mercedes nici Nokia. Ci îi atrag doar pe cei care sunt speculatori financiari.  Adică exact ce nu are nevoie România dacă țintește relansarea economică.
Mai mult, întărirea leului îi îndepărtează pe cei care vor să vină cu investiții străine directe. La fiecare EURO, în actuala tendință, ei ar încasa mai puțin lei. Pe ei i-ar avantaja contrariul – deprecierea masivă a leului, astfel încât la fiecare EURO să poată cumpăra mai mult în bunuri și servicii domestice.
Al treilea motiv : autoritățile s-au lăudat atât de mult cu cât de stabil a fost leul, încât, investitorii de portofoliu pot fi acum aproape siguri că nu vom lăsa leul să se deprecieze, iar peste asta vom ține și dobânzile sus atâta timp cât este necesar. Dacă vor fi tendințe adverse, vom interveni pentru susținerea leului.
Al patrulea motiv : recuperarea economică. A vesticilor. Exista posibilitate de recuperare economică prin consum propriu (Polonia), sau prin exporturi – Germania. O recuperare prin exporturi se poate face atâta timp cât la celălalt capăt există importatorul. Prin urmare, după ajustarea bruscă a contului curent, este posibil ca apetitul străinilor pentru subvenționarea contra randament a plusului de consum al românilor peste economisirea internă, să revină. Este un alt motiv pentru întărirea leului.
Al cincilea motiv : cineva vine masiv lei. Mă refer la un cineva mai mare, nu o sumă de mai mulți cineva, care pot fi atrași de primele patru motive. Cine să fie? Mergem la următorul motiv.
Al șaselea motiv : acordul cu FMI. Aici, nu pot decât să speculez pornind de la un lucru scris negru pe alb în acordul cu FMI : rezerva valutară a României trebuie să înregistreze creștere zero la 31 decembrie 2009 față de 31 decembrie 2008. Deocamdată, suntem în afara acordului. El trebuie dezghețat. Dar ce se întâmplă cu rezerva?
31 decembrie 2008 : Rezerva valutară a României însuma 26,22 miliarde de EURO (fără aur). A menține rezerva valutară cu creștere zero, înseamnă a avea la 31 decembrie 2009 tot 26,22 miliarde.
31 decembrie 2009 : Rezerva valutară a României însuma 28,3 miliarde de EURO (fără aur). Adică, rezerva valutară s-a majorat cu peste 2 miliarde de EURO. Ce s-a întâmplat?
Acum, trec din zona certitudinilor (datele de rezervă, acordul cu FMI), în cea a speculațiilor. Acordul cu FMI, înghețat, a permis abaterea temporară și de la obiectivul de creștere zero a rezervei valutare. Până când? Până dupa 31 decembrie, când acordul urma să fie reactivat. Tot speculație : pentru a lua tranșele 3 și 4, trebuie să respectăm și criteriul rezervelor valutare. Adică, BNR, trebuie să revină la rezerva de 26,22 miliarde, adică să vândă net mai bine de 2 miliarde de EURO. Repet, este doar o speculație a mea pe baza a ceea ce este oficial publicat pe site-ul FMI. Sunt două miliarde de EURO la vânzare un motiv suficient de bun pentru ca leul să se întărească? O, da!
Al șaptelea motiv. Economia duduie din nou! Motoarele sunt turate la maxim! Străinii  vin cu Euroii și se bat pe leii noștri! Să nu piardă entuziasmul! Este doar un motiv tehnic. Nu îl cred deloc.
Rămân șase motive care pot demonstra că leul, nefiind neapărat o valută bună, pe termen scurt este cea mai puțin rea din regiune. Sunt șase motive pentru ca leul să se întărească (3% de la începutul anului) fără să susțină altceva decât o temporară înclinație a investitorilor de portofoliu către o economie aparent stabilizată. 

Finantari nerambursabile prin OTIMMC Craiova

OTIMMC Craiova anunţă începerea perioadei de înscriere online în Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, începând cu data de 22.02.2011.

Pentru a vă putea înscrie online vă rugăm sa urmaţi link-ul: http://programenationale2011.aippimm.ro/

In sfarsit si o veste buna

Dupa aproape doi ani de vesti proaste (falimente bancare, scaderea PIB-ului in majoritatea tarilor, bule imobiliare, risc de "default" al unor tari europene), in sfarsit o veste buna pentru economia mondiala: moneda chineza, yuan-ul, se intareste.


De multi ani vedem China crescand intr-un ritm frenetic si invadand pietele mondiale cu marfa la preturi imposibil de concurat. Totul a inceput cu Deng Xiaoping care a deschis portile capitalurilor straine, capitaluri care au dat nastere unei industrii ce a uimit intreaga lume. China a reusit astfel sa acumuleze un avantaj comercial enorm cu ajutorul caruia a finantat, printre altele, enorma datorie publica a Americii.

In acesti ani, raportul de schimb dintre dolar si yuan a ramas practic constant. Acest lucru a favorizat, datorita costurilor foarte mici cu mana de lucru, exporturile Chinei si, in consecinta, importurile americane. Acest lucru nu putea dura la infinit, iar Obama de multe ori a facut presiuni asupra guvernului chinez pentru a modifica acest raport de schimb.

In cele din urma, guvernul chinez a realizat ca nu poate continua sa impuna un ritm de lucru inuman in schimbul unor salarii de muritori de foame si a decis ca a venit momentul sa lase populatia sa se bucure putin de bogatia acumulata de China.  In ultimele luni s-au acordat cresteri importante de salarii, in multe parti chiar de 30%. In aceasta optica se explica decizia guvernului chinez de a permite yuan-ului sa creasca in raport cu dolarul.

Efectul va fi o crestere a costurilor produselor chinezesti si o scadere a exporturilor, care va genera o crestere a productiei in Europa si America. Un nivel de viata mai ridicat al chinezilor (o piata de 1,4 miliarde de consumatori) nu va creste doar consumul intern ci va creste si consumul produselor de origine europeana si americana. Acest lucru ar trebui sa duca la relansarea economica a tarilor occidentale, si aceasta unda, cu ceva intarziere, va ajunge si in Romania.

Nu este cazul sa ne lasam prinsi de entuziasm, dar cresterea yuan-ului reprezinte cea mai buna veste din ultimii doi ani pentru economia mondiala.

Fii devotat afacerii tale

    Fa-ti munca plin de pasiune si determinare. Nu te lasa descurajat de ce spune unul si altul si urmeaza-ti planul tau. Munceste din pasiune, nu in scarba si de nevoie. Este unul dintre pilonii de capatai al succesului in afaceri, incepe o afacere in acel domeniu de care stii ca esti pasionat si unde vei lucra din placere.